miercuri, 22 mai 2013

Pesto de leurda

Primesc mesaj de la sotul din dotare "diseara nu facem niste paste?" 
Intreb: "cu ce?"
Raspuns: "cu orice!!..!!"
"Bineee !! " zic eu mustacind...o sa scap repede, ca si asa nu eram "in the mood" pentru bucatarit . 
Si uite asa ajung acasa, deschid frigiderul sa iau una alta pentru sosul de paste (eram deja setata pe rosii si piept de pui) cand dau nas in nas cu borcanul de pesto care tipa de zor "pick me ! pick me!"
Ok!!! Am gasit si sosul pentru paste !! Pesto de leurda !!!! Azi cina mea va fi gata in 5-8 minute, conform instructiunilor de pe ambalaj  (al pastelor).... Me happy !!!

Dar mi-am dat seama ca nu v-am spus povestea pesto-ului de leurda, iar problema trebuie remediata imediat !!
Ta-na-nnaaaaa !!!!!!
Ingrediente (2 borcanele de 200 gr): 
200 grame de frunze de leurda
100 grame de migdale crude (dar puteti folosi orice alte seminte va plac: nuci, caju, seminte de pin...)
80  grame de parmezan fin razuit (de indicat e sa cumparati parmezan intreg - la bucata, si sa-l razuiti acasa, dar daca nu gasiti merge si cel gata razuit)
1 praf de sare grunjoasa
100  ml.  ulei de masline 
zeama de la 1/2 de lamaie.
Preparare:
Migdalele (sau semintele preferate) se pun in blender impreuna cu parmezanul fin razuit. Se adauga frunzele de leurda si sarea. Mixati ! Mixati ! Mixati !
Cand ajungeti la consistenta dorita, adaugati zeama de lamaie si omogenizati.

Odata obtinuta consistenta dorita, pesto-ul se toarna in borcane si se acopera cu o pelicula de ulei (tot de masline). Se pastreaza in frigider pana la 8 saptamani, cu conditia ca de fiecare data cand se scoate o cantitate de pesto, ceea ce ramane sa fie perfect acoperit de ulei.


vineri, 17 mai 2013

Friptura de miel in sos de bere si rosii caramelizate


Si anul acesta am avut pe masa de Paste friptura de miel . La noi in familie nu avem inca mofturosi care sa refuze un astfel de deliciu. E drept ca in fiecare an avem miel "propriu" si stim cate luni are (nu se pune problema de ani), ce culoare avea, de la ce oita e, etc . etc.  astfel incat nu se pune problema "da` oare n-o fi caine?" . Si ..in plus...trebuie sa marturisesc ca n-am simtit niciodata "acel gust -cahhh- de oaie" ci doar o aroma deosebita fata de pui, porc, vita...

Ingrediente:
carne de miel (pulpa si coaste in cazul meu),
400 gr rosii cherry,
1 lingura zahar brun,
50 gr ulei de masline 
1 pahar bere,

1 crenguta menta verde,
1 crenguta rozmarin verde,
3-4 fire usturoi verde,
1 lamaie, 
sare si piper
Preparare:
Cu o seara inainte am pus carnea de miel la marinat  intr-un amestec de bere(trebuie sa recunosc ca berea a fost un impuls de moment-ma impiedicasem de sticla- insa a dat un gust bun bunutz si a fragezit friptura .. Parerea mea !!), ulei, menta, rozmarin, usturoi  (toate tocate marunt), sare si piper.
A doua zi am adaugat zeama de lamaie si am dat la cuptor pentru aproximativ 1 ora si jumatate.


Intre timp, am pregatit rosiile caramelizate. Am pus 3 linguri de ulei la incins si am adaugat rosiile (pe cele mai mari le-am taiat in jumatate). Cand au inceput sa se inmoaie putin am adaugat 1 lingura zahar brun si am amestecat incet, la foc mediu spre mic, pana s-a topit zaharul. Am oprit focul si am acoperit tigaia. Am servit alaturi de friptura.
O nebunie !!! 



joi, 16 mai 2013

Supa crema de urzici si stevie

 Se stie ca primavara vine cu tot ce e mai bun si mai sanatos... adica cu "verduri" (cum spune un prieten) iar noi ne-am obisnuit sa profitam din plin de ele. De aceasta data, am dat un tur de gradina ( si de fiecare data multumesc ca stau la curte, pe pamant si ma pot bucura de prospetimea verdeturilor), am cules un cosulet plin de "buruieni" si am trecut la treaba.

Ingrediente: 
500 gr urzici,
300 gr stevie,
1 telina mica,
200 gr ciuperci,
2 catei de usturoi,
50 ml ulei de masline,
100 gr smantana (optional)

Preparare:
Stevia, urzicile si telina se pun la fiert. Intai se pune telina iar dupa vreo 20 minute (incercati cu furculita..daca intra usor in telina e aproape fiarta ) se adauga si "verdurile". Se mai lasa la fiert 5 minute si se dau deoparte. Se scurg de apa (care NU se arunca, ci se pastreaza intr-un bol).
Intre timp se taie ciupercile felii si se calesc in cateva linguri de ulei impreuna cu usturoiul. 
Se blenduiesc bine toate ingredientele, adaugand din zema in care au fiert urzicile pana obtinem consistenta dorita. Se condimenteaza dupa gust, se adauga smantana si se mai da un clocot .
Se poate servi atat rece cat si calda. 
O portie de sanatate binemeritata !!!


marți, 14 mai 2013

Pulpa de iepure in crusta crocanta de alune

Ca ma chinuie talentul prin bucatarie, stiti deja. Ca fac experimente culinare pe familia mea, stiti  si asta...Si daca tot stiti atatea, trebuie neaparat sa va povestesc cum am raspuns provocarii lansate de Teo si Costa d`Oro (eu sper ca intr-un mod placut, dar asta ramane de vazut.)
Si uite asa am pus mana pe una bucata pulpa de iepure.M-a vazut kinderul din dotare "mami ce-i acolo?" "Iepuras , sa facem papa" zic eu. Dang !!Boing !!! Mare greseala. Imediat incepura urletele:" nuuuu mami...nu papa iepulasu` ...ooooaaaaa....nu iepulasu` " Las totul deoparte, explic copchilului ce si cum, il plasez mai departe la tati, si iau iar bucata de carne in mana. O intorc pe toate fetele si pana la urma deliberez: daca tot e iepure o sa-i fac o garnitura din "mancare de iepure" : morcov, sfecla, alune...si bonus dulceata de ardei iuti cu stafide. 

Si acum sa trecem la treaba.

Ingrediente:
o pulpa de iepure(cam 1 kg carne),
4 morcovi,
1 sfecla rosie (cam 300 gr),
100 gr alune,
50 gr stafide,
60 ml ulei Costa d`Oro,
50 ml vin alb,
50 ml apa,
1 cub unt,
3 foi dafin,
o crenguta de busuioc verde,
sare, piper. 


Preparare: 
Intai de toate am pus carnea de iepure la marinat intr-un amestec din: apa, ulei , vin , foi de dafin , busuioc, sare si putin piper. Am dat la rece pentru vreo 2 ore. 
Intre timp am sfaramat alunele fix ca-n epoca de piatra: am invelit punga intr-un prosop si le-am altoit bine de tot cu succitorul de aluat.
Am copt sfecla rosie (e mult mai buna decat fiarta), am taiat-o felii si am pus-o la marinat  cu 3 linguri ulei Costa d`Oro, otet de vin alb, chimen, 1 foaie dafin si 50 gr zahar. (operatiunea asta am facut-o cu o zi inainte de prepararea fripturii)
Am fiert morcovul si l-am facut piure cu putin unt (de casa).
In dulceata de ardei iuti am adaugat stafidele si am lasat la marinat.
Am scos carnea de la marinat, am tavalit-o prin alunele sfaramate si am asezat-o frumos in tava in care am turnat si amestecul lichid in care a stat pulpita.Am acoperit si am dat la cuptor pentru 1 ora si 20 minute.
Cand a devenit maronie si a capatat o crusta crocanta, am pus pe farfurie si am servit cu dresing de dulceata de ardei iuti si stafide.
Stiu, stiu...iepurele nu mananca ardei iuti...insa dulceata asta da o nota aparte mancarii !!!
 Iar de data asta iepurele a fost mancat !!
Pofta buna!!

miercuri, 8 mai 2013

Oua "incondeiate" in coji de ceapa

Stiti vorba aia cu "... a 3-a zi dupa Scriptura...", ei bine cam asa m-am trezit si eu  acum, a 3-a zi dupa Paste, sa va prezit niscaiva oua "incondeiate" cu coji de ceapa uscata.
Procedura este simpla si non-toxica, adicatelea bio :P.
Tot ce aveti nevoie:
coji de ceapa uscata (le strangeti pe cele de la ceapa folosita la gatit, ca tot faceti atatea bunatati)
1 lingura otet (neaparat de mere ...glumesc !!)
ulei / slaninuta pt. dat luciu.
  Preparare:
Puneti ouale la fiert, iar deasupra asezati cojile de capa. Dupa ce fierb ouale (intre 5-8 minute) , acoperiti vasul si mai lasati ouale in apa inca jumatate de ora, dupa care se scot, se lasa sa se usuce bine si se ung cu ulei sau slaninuta pentru luciu.




vineri, 3 mai 2013

Paste cu dovlecei

Pentru-ca e vineri, pentru-ca e post, dar mai ales pentru-ca sunt la scarbici  si n-am chef de munca (ce legatura o avea asta cu mancarea??!!??) m-am gandit sa va prezint aceasta delicatesa :D
 Ingrediente:
2 dovlecei,
1 catel usturoi,
paste,
sare, piper.
 Preparare:
Se pun pastele la fiert, conform instructiunilor.
Separat, taiem dovlecelul felii subtiri(cu tot cu coaja), si il punem la calit in 2 linguri de ulei , impreuna cu catelul de usturoi. Dupa vreo 3 minute adaugam un pahar de apa (cam 100 ml) acoperim cu un capac si lasam la inabusit vreo 10 minute (nu amestecam sa nu se sfarame).
Dupa ce au fiert, scurgem pastele de apa, adaugam dovleceii, condimentam dupa gust si servim.


joi, 2 mai 2013

Ziua Oualor (Tandaiala)

 Desi stau de o mie de ani la tara, si zic eu, zona noastra e o zona in care inca se mai pastreaza  si se respecta traditiile (ba chiar imi amintesc cum copil/adolescenta fiind imi era teama sa le spun parintilor ca anul asta in loc sa ....respect nush ce obicei prefer sa merg cu prietenii in club, excursie, etc), recunosc ca de "tandaiala " sau "ziua oualor" cum i se mai zice, e prima data cand aud.... Insa daca e traditie, trebuie musai respectata, asa ca m-am inarmat si am plecat la numarat oua............Ca doar n-ati vrea sa ratez obiceiul si sa raman "dang-dang" :P  (deh, asa spun batranii, ca daca nu e respectat obiceiul devii tand, adica netot, balbait, nu te mai duce mintea..... si alte calificative "simpatice" pe care nu le pot reda aici...)
Si va prezint aici dar o parte din recolta........

 Despre "ziua oualor" am aflat ca...........
 Exact la jumatatea Postului Mare, intotdeauna in miercurea din saptamana a patra a Postului Mare, stramosii nostri tineau Sarbatoarea Oualor, sarbatoare numita si Miezul sau Miaza Paresii sau Paretii.
 Pe vremuri, mai ales femeile tineau Sfintele Paresimi ca pe o duminica, fiind interzise cu desavarsire anumite munci si mai ales unsul peretilor! Cele care se încumetau sa munceasca riscau sa înnebuneasca. Daca nu li se intampla lor acest lucru, atunci un membru al familiei tot innebunea. Fiind zi primejdioasa, alte femei care nu o tineau se imbolnaveau de „dansele", aceasta boala presupunand, mai intai, dureri ale mainilor, picioarelor, apoi ale oaselor, ulterior uscandu-se carnea de pe oase si mai ales cea de pe langa incheieturile degetelor! Cert este, dupa o credinta larg raspandita altadata, ca tot ceea ce se lucra în aceasta zi se strica, nici un lucru neputand fi dus pana la capat!
Sa nu se bucure insa lenesii, pentru ca ceva tot se putea face în aceasta zi, anume numaratul oualor si al calupelor de in, de canepa si de lana; un obicei larg raspandit pe vremuri interzicea sa iei oua de pe cuibare de la Lasata Secului pana la Miezul Paresimilor; daca trebuia neaparat sa   iei un ou, atunci mai intai trebuia scuipat. In legatura cu stransul si numaratul oualor in aceasta zi existau mai multe motivatii; una ne spune ca se facea acest lucru pentru a nu se strica ouale pana la Pasti; alta, pentru ca numai astfel se spera ca gainile sa faca mai multe oua! Cele mai multe femei pastrau aceste oua pentru a le face rosii sau pentru prepararea cozonacului si pastii, toate ouale acestea nefiind bune de clocit.
Prin Oltenia, numaratul oualor trebuia neaparat facut la mijlocul Postului Mare, altfel femeia respectiva putea sa amuteasca! Mai precizam ca Ziua Oualor era foarte asteptata de copii, acestia ajutandu-si mamele la alesul celor mai bune oua ce urmau a fi inrosite sau inchistrite. Astfel, pruncii alegeau mai ales ouale de gaini negre, oua numite „harapesti"; aceste oua aveau coaja galbuie, fiind mult mai tari decat celelalte. Puse deoparte, inrosite într-un mod mai deosebit, acestea ii ajutau pe posesorii lor sa castige la Pasti multe alte oua!